Autor: Beata Fatime Gyarmati
Adrian Hatos
Abstract
Acest studiu explorează disproporționalitățile și inconsecvențele din procesele de diagnosticare și orientare educațională a copiilor cu cerințe educaționale speciale (CES), din perspectiva sociologiei diagnosticului și a teoriei neo-instituționale. Rezultatele relevă că, deși procedurile de evaluare urmăresc să asigure accesul echitabil la educație, inconsecvențele sistemice scot la iveală disparități semnificative influențate de factori socio-economici, demografici și teritoriali. Cercetarea, desfășurată în județul Bihor, utilizează o abordare mixtă, combinând analize statistice cantitative (teste t, analize de regresie) și analize calitative (analiză de conținut). Studiul este structurat în trei etape principale:
(1) analiza distribuției socio-demografice a copiilor cu CES, evidențiind suprasolicitările în funcție de gen, vârstă și mediul rural;
(2) analiza teritorială a cazurilor CES, care dezvăluie modele regionale și influențe socio-economice; și
(3) investigarea practicilor de diagnostic, incluzând utilizarea variabilă a manualelor de diagnostic, redundanțele și recurgerea la descriptori în locul diagnosticelor formale.
Rezultatele sugerează că presiunile sistemice care modelează aceste practici, împreună cu hibridizarea logicilor instituționale — medicală, educațională și socială — conduc la inconsecvențe procedurale. Concluziile subliniază necesitatea unor politici coerente, a unei alocări echitabile a resurselor și a unei aplicări consecvente a procedurilor pentru a asigura sprijin adecvat tuturor copiilor, indiferent de contextul lor socio-economic sau geografic.
