BLOG

Efectul diferențelor de gen asupra prevalenței bullying-ului în școlile din Oradea

Autor: Tocai Sîrbu Ioana (ioana.uoradea@gmail.com)

Introducere

Studiul de față face parte dintr-o cercetare exaustivă asupra fenomenului de bullying, dintre puținele care s-au axat pe această problematică în România, care urmărește să pună în evidenţă actualitatea şi importanța fenomenului prin prevalența sa și prin implicațiile sale. Studiile arată că victimele fenomenului de bullying resimt efecte precum depresie, însingurare, anxietate, scăderea respectului de sine, au rezultate slabe la şcoală şi chiar dezvoltă gânduri suicidale, toate aceste manifestări fiind însoțite unoeri de consecinţe fizice precum dureri de stomac, de cap, tulburări de apetit şi insomnii. Cercetarea de față prelucrează impactul variabilei gen în răspândirea coportamentului de bullying, raportată la roluri (agresor versus victimă), în școli din municipiul Oradea.

Bullying. Definiție

Bullying-ul reprezintă orice act/e nedorit de agresiune efectuat de un individ-agresor sau de un grup de indivizi agresori, care nu sunt înrudiţi sau în relaţii intime, care implică o diferenţă de putere observabilă, în favoarea agresorului/lor şi este efectuat în mod repetat sau are mari şanse de repetare. Bullying-ul poate produce daune de natură fizică, psihologică, socială, educaţională şi morale şi distres asupra victimei/lor” (Gladden şi co., 2014, p. 17).

Influenţele diferenţelor de gen în prevalenţa bullying-ului

Statisticile care surprind diferențe de gen în răspândirea fenomenului de bullying susţin că băieţii adoptă mai frecvent decât fetele comportamente de tip bullying, atât din postura agresor, cât şi din postura victimă ( Farrington, 1993; Olweus, 1994). În schimb, diferența de gen este mai puţin pronunţată în cazul bullying-ului de tip verbal, pe când în cazul bullying-ului indirect (relaţional), este mai pronunţată în cazul fetelor (Smith, 2004). Fetele adoptă mai frecvent forme indirecte de bullying, precum excluziune socială şi împrăştierea de zvonuri răutăcioase, pe când băieţii apelează la atacuri fizice pentru a intimida (Monks şi Smith, 2006, Björkqvist şi co., 1992; Crick şi co. 1995; 1996). Este remarcată predispoziţia băieţilor la adoptarea unui comportament de victimizare/bullying şi a unei posturi de agresor, spre deosebire de fete (Boulton şi Smith, 1994; Boulton şi Underwood, 1992; Nansel şi co. 2001).

Rezultate similare pe diferenţe de gen sunt relevate de studiul lui Turner şi co., 2013, care găseşte că băieţii au scoruri mai mari la bullying general, la cel verbal şi la cel fizic, atât la condiţia de agresori cât şi la cea de victime, însă sunt constatate consecinţe mai severe la victimele fete, decât la băieţi (pp. 53-59)” (Tocai, 2014, p.419).

Ancheta sociologică

Cercetarea cantitativă vizează modul în care fenomenul de bullying este influențat de variabile precum gen, etnie, structura familiei, situația pe piața muncii. Impactul fenomenului de bullying școlar a fost operaționalizat prin măsurarea incidenţei cazurilor de bullying şcolar raportată la indicatori sociodemografici (gen, vârstă, etnie, tip de familie), la tipurile de bullying studiate, respectiv la un scor general. În studiul de față redăm rezultatele pe variabila gen în cadrul unui studiu realizat pe 806 participanți din 12 școli din Oradea, relevate în urma prelucrării cu instrumentul Scala de măsurare a comportamentului de intimidare de tip bullying1, cu 31 de itemi și cu răspunsuri sunt cotate pe o scală Likert de la 1-5. Colectarea datelor a avut loc în anii 2013-2014.

Tabel nr. I Criterii de eşantionare

Ipoteză

Frecvenţa comportamentului de bullying prezintă diferenţe la nivel de gen în sensul că băieții vor fi mai predispuși comportamentului de bullying fizic, iar fetele mai predispuse bullying-ului social (atât ca agresori, cât şi ca victime).

Discutarea rezultatelor

Figura nr.I Distribuţii bullying victimă în funcţie de gen (ani 2013-2014)

Datele studiului urmăresc corelația identificată în literatura de specialitate potrivit căreia băieţii sunt mai predispuşi în a manifesta comportamentul de bullying fizic şi verbal decât fetele (Farrington, 1993, Olweus, 1994). Se observă distribuţia asimetrică pe criterii de gen, unde lotul masculin înregistrează scoruri mai mari la victimizare la majoritatea categoriilor de bullying comparativ cu lotul feminin.

Distribuția datelor în funcţie de gen indică diferenţe între elevii investigaţi. În Figura nr. I se poate observa că subiecții de sex masculin prezintă frecvenţe superioare la majoritatea tipurilor de bullying comparativ cu fetele, cu excepţia bullying- ului infracţional, unde subiecții de sex feminin tind să fie mai frecvent victimă, însă aici, diferenţele nu sunt semnificative statistic. Frecvenţele relevate prezintă valori semnificative în cazul variabilei de bullying verbal, unde băieţii sunt predispuşi mult mai frecvent la violenţă verbală (insulte, limbaj licenţios, porecle răutăcioase ş.a), decât fetele. Aceeaşi situaţie o întâlnim şi în cazul bullying-ului fizic.

Figura nr.II Frecvenţa bullying la agresor în funcţie de gen ani 2013-2014

În Figura de mai sus se poate observa cum subiecții de sex masculin prezintă frecvenţe superioare la toate tipurile de bullying comparativ cu fetele în direcţia agresorilor. Întâlnim diferenţe semnificative în cazul variabilei de bullying verbal, urmată de cea de bullying fizic, ceea ce explică situaţia diferenţelor de gen în cazul condiţiei de victimă. Mai exact, frecvenţele superioare sunt întâlnite la bullying verbal şi la cel fizic, unde mai mulţi băieţi perpetuează comportamentul în direcţia covârstinicilor de acelaşi gen.

Ca următor pas în prelucrarea datelor am recurs la operaţionalizarea acestor diferenţe prin utilizarea testului Chi Pătrat cu varibile dihotomice masculin-feminin (1, 0). Am considerat intervalul de frecvenţă „De două sau trei ori pe lună – aproape în fiecare zi” cel mai reprezentativ pentru condiţia de bullying. În realizarea dihotomizării variabilelor bullying vs. nonbullying am considerat intervalul de frecvenţă „de două sau trei ori pe lună – aproape în fiecare zi” pentru condiţia de bullying, respectiv intervalul „niciodată- o dată sau de două ori în cele două luni” pentru condiţia de nonbullying, prin apel la unul dintre cele trei criterii de etichetare a unui act ca fiind bullying: repetivitatea.

Tabel nr.II Rezultatele Testului Chi Pătrat pentru incidenţa bullying-ului pe criterii de gen

În urma aplicării testului, scorul populaţiei de gen masculin înregistrează valori mai mari decât al populaţiei feminine în cazul condiţiei victimă la dimensiunile categoriale bullying nespecific (χ2=12.803, p=0.001), verbal (χ2=4.693, p=0.032) şi fizic (χ2=11.891, p=0.001). În cazul condiţiei agresor la dimensiunile categoriale bullying nespecific ( χ2=19.128, p=0.001), verbal (χ2=7.084, p=0.008), fizic (χ2=11.447, p=0.001) etnic(χ2=5.574, p=0.018).

Concluzii

Înţelegem că băieţii sunt mai predispuşi decât fetele în a deveni victime ale bullying-ului în general, verbal sau/şi fizic şi totodată băieţii sunt mai predispuşi decât fetele în a adopta rol de agresor în formele bullying-ului verbal fizic, etnic, şi în general.

Băieţii adoptă mai frecvent decât fetele comportamente de tip bullying, atât din postura agresor, cât şi din postura victimă. Remarcăm o asociere în care relaţia agresor vs. victimă adoptă genul masculin în ambele roluri.

Anumiţi parametri contrazic asocierile general acceptate referitoare la prevalenţa anumitor tipuri de bullying raportate la gen. În acest context, ne aşteptam ca variabila bullying social să producă un răspuns în direcţia fetelor atât la nivelul agresorilor, câr şi la nivelul victimei. Deşi literatura de specialitate (Smith, 2004, Björkqvist, şi co., 1992; Crick şi co., 1995; 1996) susţine această asociere, respectiv faptul că fetele sunt mai predispuse în a adopta comportamente de intimidare şi de excluziune socială decât băieţii, cercetarea prezentă nu a confirmat acest aspect.

Ne aşteptam, de asemenea, la o dezirabilitate mai accentuată din partea victimelor de gen masculin, însă se pare că băieţii se declară victime ale bullying-ului, în general, chiar de două ori mai frecvent decât fetele (36 băieţi vs. 17 fete declară că sunt insultaţi sau răniţi aproape în fiecare zi). Totodată, putem avansa explicaţia conform căreia se conturează o congruenţă de gen în relaţia bullying agresor, observând rapoartele subiecților, în măsura în care băieţii victimizeză tot băieţi. Admitem că este posibil ca fetele să nu declare amploarea reală a acestui comportament deoarece ele au o percepţie diferită a formelor agresivităţii indirecte, care sunt mai subtile şi mai puţin observabile comparativ cu cea directă. Oricum, cea mai plauzibilă explicație, în opinia noastră, este că fetele tind să sub-declare orice acţiune agresivă pentru a-şi proteja statusul social feminin şi totodată pentru a poza un comportament dezirabil, pe când băieţii tind să supra-declare actele agresive cu aceeași miză de a-și proteja şi menţine statusul social masculin în societate. Discuţiile menționate se referă doar la condiţia de agresor.

Chiar în aceste condiții, nu excludem posibilitatea, conform trendului global, că adesea agresorii victimizează colegi mai mici decât ei, şi aşa, cei care se raportează ca victime pot fi agresaţi de alţi colegi mai mari decât ei, sau chiar pot adopta dublu-rol (în cercetarea principală, cu scopul testării acestui aspect a fost prelucrată o clasificarea încrucişată a rolurilor).

Conchidem că variabilele de gen pot avea influenţă în apariția oricărei dintre aceste două condiţii (agresor sau/ şi victimă).

Bibliografie

  1. Björkqvist, K., Lagerspetz, K.M.J.,şi Kaukiainen, A. (1992). Do girls manipulate and boys fight? Developmental trends in regard to direct and indirect aggression. Aggressive Behavior, 18

  2. Boulton, M. J.şi Underwood, K. (1992). Bully/victim problems among middle school children. British Journal of Educational Psychology 62(1)

  3. Boulton, M. J.şi Smith, P. K. (1994). Bully/victim problems in middle- school children: Stability, self-perceived competence, peer perceptions and peer acceptance. British Journal of Developmental Psychology, 12

  1. Boulton, M. J.şi Underwood, K. (1992). Bully/victim problems among middle school children. British Journal of Educational Psychology 62(1)

  2. Crick, N. R., & Grotpeter, J. K. (1995). Relational aggression, gender, and social‐psychological adjustment. Child development, 66(3)

  1. Crick, N. R., Bigbee, M. A. şi Howes, C. (1996). Gender differences in children’s normative beliefs about aggression: How do I hurt thee? Let me count the ways. Child Development, 67(3)

  2. Farrington, D. P. (1993). Understanding and Preventing Bullying in M. Tonry (ed) Crime Crime and Justice, Vol. 17.

  3. Gladden, R.M., Vivolo-Kantor, A.M., Hamburger, M.E., & Lumpkin, C.D. (2014) Bullying Surveillance Among Youths: Uniform Definitions for Public Health and Recommended Data Elements, Version 1.0. Atlanta, GA; National Center for Injury Prevention and Control, Centers for Disease Control and Prevention andU.S. Department of Education;

  1. Monks, C. P., şi Smith, P. K. (2006). Definitions of bullying: Age differences in understanding of the term, and the role of experience. British Journal of Developmental Psychology24(4)

  2. Nansel, T. R., Overpeck, M., Pilla, R. S., Ruan, J. W., Simons-Morton, B. şi Scheidt, P. (2001). Bullying behaviors among US youth: Prevalence and association with psychosocial adjustment. Journal of the American Medical Association Jama285(16)

  3. Olweus, D. (1994). Bullying at school: Long–term outcomes for the victims and an Effective school Based Intervention program. Aggressive Behavior, current perspectives, Ed. LR Hues Mann. NY: Plenum Pres.
  4. Smith, P,. K., (2004). Bullying: Recent developments. Child and Adolescent Mental Health, 9(3)
  5. Strohmeier, D., Hoffmann, C., Schiller E.-M., Stefanek, E. şi Spiel, C. (2012). ViSC Social Competence Program. New  Directions for Youth Development, 133
  1. Tocai S. I. (2014). School bullying factors, Communication, Context, Interdisciplinarity, Petru Maior University Press, Tîrgu Mureş. Accesibil la http://www.upm.ro/cci3/CCI-03/Psy/Psy%2003%2051.pdf

  2. Turner, M. G., Exum, M. L., Brame, R., & Holt, T. J. (2013). Bullying victimization and adolescent mental health: General and typological effects across sex. Journal of criminal justice, 41(1), 53-59.
  3. Underwood, M., K. (2003). Social aggression among girls. New York, NY: Guilford.
1 Adaptată după Dagmar Strohmeier (vezi Strohmeier, 2012) această scală 
a fost testată pe populaţie românească în cadrul testării eficienţei programului 
REBE-ViSC/ViSC-REBE în 2013 (Trip, Tocai şi co., 2015).

Sociologie pe social media:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *